Cuprins:
1. Microsoft Outlook 2003 – prezentare
2. Crearea unui mesaj e-mail în Microsoft Outlook 2003. Mesaje în format HTML
3. Securitatea sistemului informatic
Cuprins:
1. Microsoft Outlook 2003 – prezentare
2. Crearea unui mesaj e-mail în Microsoft Outlook 2003. Mesaje în format HTML
3. Securitatea sistemului informatic
Este un program de gestionare a informaţiilor personale (PIM – Personal Information Manager) şi de comunicaţii care face parte din suita Microsoft Office. Outlook este o cale eficientă de organizare şi urmărire a tuturor activităţilor de efectuat atât acasă, cât şi la birou. Informaţiile pot fi partajate cu alţi utilizatori (prieteni, colegi, parteneri de afaceri) astfel încât programarea unor sarcini comune într-un departament să se facă foarte uşor, funcţie de orarul fiecăruia, iar comunicarea să fie optimă.
Programul oferă facilităţi prin care:
Toate caracteristicile Outlook conlucrează între ele, astfel încât informaţiile specifice unui modul sunt disponibile şi celorlalte. Outlook este integrat şi cu celelalte programe din familia Office (în principal Word, Excel, PowerPoint).
Acest modul permite gestionarea mesajelor de poştă electronică (descărcare, citire, scriere, organizare în foldere şi sortare). Principalele acţiuni în cadrul acestui modul sunt:
Adăugarea/Configurarea unui cont e-mail
Necesită ca adresa e-mail să fie anterior creată pe un server, iar acesta să suporte protocoalele pentru citirea poştei electronice acceptate de Outlook (POP3, IMAP, HTTP, Microsoft Exchange).
Compunerea unui mesaj e-mail
- Mesajul poate fi scris în format Plain Text, Rich Text sau HTML utilizând editorul propriu sau Microsoft Word.
- Adăugarea unor semnături la sfârşitul mesajului (formule de încheiere, autor, informaţii de contact)
- Verificare gramaticală şi sintactică
- Alegerea destinatarului (destinatarilor) facilitată de agenda de adrese (Address Book) şi modulul Contacts
Gestiunea mesajelor e-mail primite
- Citirea (descărcarea mesajelor pe calculatorul local, cu posibilitatea de a le păstra şi pe server)
- Răspunsul la un mesaj (Reply), trimiterea mai departe (Forward)
- Sortarea mesajelor în foldere pe multiple criterii (importanţă, flag, categorie etc.)
- Gruparea arborescentă a mesajelor după orice câmp de sortare
Organizarea mesajelor în foldere
Există foldere create implicit pentru funcţii dedicate:
Se pot crea ulterior alte foldere, în funcţie de preferinţele fiecărui utilizator.
Mesajele e-mail pot fi mutate manual (prin drag&drop din folderul de intrare Inbox într-un alt folder) sau automat folosind un sistem complex de reguli şi alerte (Rules and Alerts). Crearea unei reguli se face pentru un mesaj de intrare sau ieşire şi vizează diverse operaţii (mutare, ştergere, răspuns/trimitere mai departe automat, tipărire, etc.) pe baza unor criterii (cuvinte cheie în câmpurile de subiect, conţinut, adresă expeditor/destinatar, etc.).
Găsirea mesajelor
Căutarea în fişierul personal de date a unor mesaje e-mail sau orice altă informaţie se face prin funcţia Advanced Find (se pot indica mai multe criterii de căutare).
Acest modul permite vizualizarea calendarului (pe zi, săptămână de lucru, săptămână sau lună) în care se pot:
Pentru fiecare dintre aceste elemente adăugate se pot stabili:
Modulul pentru persoane de contact (Contacts) permite salvarea datelor asociate unor persoane sub forma unei agende electronice. Se pot salva date personale (nume, adresă, telefon, fax, adresă e-mail, pagină Web, cont IM, poză, data naşterii) sau profesionale (titlu, funcţie, companie, certificat digital).
Se pot crea liste de distribuţii formate din persoane de contact sau alte liste de distribuţii, folosite pentru trimiterea centralizată a unor informaţii către recipiente multiple.
Modulul permite crearea şi gestiunea sarcinilor (activităţi care trebuie duse la bun sfârşit, al căror scop trebuie atins). Sarcina poate fi o activitate ce se desfăşoară o singură dată sau repetitivă (la intervale specificate, până la data când este planificată să se termine).
Exemple de sarcini:
Notiţe temporare (întrebări, idei, observaţii, însemnări) pot fi salvate sub forma unor “etichete” electronice (ferestre de dimensiuni reduse) salvate în modulul Notes.
Jurnalul este modulul care înregistrează diverse evenimente de pe calculator, păstrându-se ordinea lor cronologică. Astfel este foarte uşoară regăsirea unei informaţii (fişier deschis la un moment dat, persoană contactată, răspunsul cuiva la o sarcină, o anumită activitate etc.).
Evenimentele monitorizate sunt de multiple feluri:
Pe lângă compunerea unui mesaj de poştă electronică în format Plain Text, Microsoft Outlook 2003 poate îmbogăţi aspectul textului prin două metode:
Ambele variante sunt realizate printr-un editor vizual înglobat în Outlook, care oferă toate facilităţile (meniuri, butoane, shortcut-uri) pentru realizarea unui text cât mai atrăgător. Ca editor pentru mesaje poate fi folosit şi Microsoft Word 2003.
Prezintă avantajul faţă de scrierea în format Rich Text că mesajul poate fi uşor deschis de orice client e-mail, sau interfaţă web. HTML este un limbaj prin care se schimbă modul de prezentare a textului folosindu-se un sistem de marcaje (tags).
Documentele HTML sunt fişiere exclusiv de tip text având codurile speciale de marcare inserate chiar în interiorul textului (spre deosebire de fişierele .doc de exemplu, care sunt fişiere binare, special codate). Prin aceste coduri de marcare se controlează formatarea documentului (font, paragraf), se pot defini legături (links) către alte documente, se introduc imagini, simboluri şi alte elemente grafice.
Codul sursă al unui mesaj e-mail în format HTML este vizibil dacă în modul de vizualizare sau editare a mesajului se dă click dreapta pe conţinutul său şi se alege comanda View Source.
COD DE MARCARE
Codurile de marcare sunt încadrate de două caractere speciale de delimitare pentru a le deosebi de textul propriu-zis al documentului: “<” şi “>”. Toate marcajele HTML conţin aceste caractere şi fiecare caracter de început (“<”) trebuie să aibă un caracter de încheiere (“>”):
<cod>
ELEMENT DE MARCARE
Un element de marcare este în general format din 2 coduri de marcare (de deschidere si de închidere) care înconjoară conţinutul. Cele mai multe coduri – dar nu toate – trebuie să apară în perechi, pentru a identifica blocul asupra căruia se aplică respectivul cod.
<cod> ...conţinut... </cod>
Există elemente de marcare formate şi dintr-un singur cod (fără a avea codul de încheiere), însă acestea nu se aplică unui anumit conţinut, ci sunt de sine stătătoare.
<cod1> ...conţinut... </cod1> <cod2> <cod3> <cod4> ...conţinut... </cod4>
Elementele de marcare se pot imbrica, dar trebuie păstrată structura ierarhică (un element trebuie să se închidă în interiorul elementului ierarhic superior):
<cod1>...conţinut...<cod2>...conţinut...</cod2>...conţinut...</cod1>
ATRIBUTE
Atributele definesc diferite proprietăţi pentru un element de marcare şi se adaugă doar la marcajul de început al acestuia, de forma:
<cod atribut1=“valoare1” atribut2=“valoare2”... >
Numele atributelor nu sunt case sensitive, dar valorile pot fi case sensitive. Enumerarea mai multor atribute pentru acelaşi element se face separându-le prin spaţiu.
FIŞIER HTML
Forma generală a unui document (fişier) HTML este:
<HTML> <HEAD> ... </HEAD> <BODY> ... </BODY> </HTML>
Există 2 marcaje care delimitează documentul, declarându-l de tip HTML. Acestea sunt <HTML> şi </HTML> plasate la începutul, respectiv sfârşitul documentului. În interiorul acestei structuri există 2 blocuri:
Zona de antet (Head) delimitată de marcajele <HEAD> … </HEAD>
Conţine informaţii generale despre document, cuprinzând marcaje ce descriu titlul, informaţii despre autor, cuvinte-cheie despre categoria şi conţinutul site-ului, relaţiile cu alte documente, etc.
Cuprinsul sau conţinutul efectiv al paginii (Body) delimitat de <BODY> … </BODY>
Este cel mai important şi mai cuprinzător marcaj. Aici se găseşte practic întregul conţinut vizibil al documentului.
1. TEXT
1.1 Fonturi, dimensiuni, culori
Marcajul <FONT> … </FONT> poate seta fontul, dimensiunea şi culoarea cu care este scris un text. Atributele marcajului <FONT> care modifică fontul, dimensiunea sau culoarea textului, sunt:
<FONT FACE="Tahoma" SIZE="3" COLOR="GRAY"> Exemplu de font</FONT> <FONT FACE="Tahoma" SIZE="3" COLOR="#808080"> Exemplu de font</FONT>
1.2 Stiluri, efecte
Pentru a scrie un text cu diverse stiluri sau efecte se folosesc marcajele:
<B> … </B> sau <STRONG> … </STRONG> – pentru a scrie îngroşat (Bold)
<I> … </I> sau <EM> … </EM> - pentru a scrie înclinat (Italic)
<U> … </U> – pentru a scrie subliniat (Underline)
<SUP> … </SUP> – pentru a scrie ca exponent Superscript
<SUB> … </SUB> – pentru a scrie ca indice Subscript
<STRIKE> … </STRIKE> – pentru a tăia textul cu o linie orizontală Strikethrough
<STRONG>Text ingrosat</STRONG> <U><EM> Text subliniat si inclinat</EM></U>
2. PARAGRAF
Elementul <P> … </P> marchează existenţa unui nou paragraf.
2.1 Aliniere
Alinierea implicită a unui paragraf este la stânga ecranului. Pentru alte alinieri se foloseşte atributul:
<P>Paragraf initial.</P> <P ALIGN="RIGHT">Aici incepe un nou paragraf aliniat la dreapta.</P>
2.2 Liste
Listele sunt de două tipuri: neordonate (marcate) şi ordonate (numerotate).
Liste neordonate scot în evidenţă fiecare element component prin adăugarea unui marcaj tipografic (bullet) sau a altui semn distinctiv. Marcaje folosite: <UL> … </UL> (Unordered List) pentru definirea tipului listei şi <LI> … </LI> (List Item) pentru specificarea unui element ala listei. Atribut:
<UL TYPE="square"> <LI>Element 1</LI> <LI>Element 2</LI> </UL>
Liste ordonate permit numerotarea automată a elementelor listei. Marcaje folosite: <OL> … </OL> (Ordered List) pentru definirea tipului listei şi <LI> … </LI> (List Item) pentru specificarea unui element ala listei. Atribut:
<OL TYPE="a"> <LI>Element 1</LI> <LI>Element 2</LI> </OL>
2.3 Titluri şi subtitluri (Headings)
Se pot crea folosind marcajele <H1> … </H1> (dimensiunea cea mai mare a textului) până la <H6> … </H6> (dimensiunea cea mai mică).
<H1>Titlu</H1> <H4>Subtitlu</H4>
2.4 Linii orizontale (Horizontal Rule)
O linie sau riglă (“rule”) separă vizual o porţiune dintr-o pagină web de restul documentului. Marcajul este <HR> şi permite atributele:
<HR SIZE=”4” WIDTH=”50%”>
3. FUNDAL
Marcajul <BODY> permite, printre altele, două atribute pentru stabilirea pe fundalul paginii a unei culori sau a unei imagini: BGCOLOR şi BACKGROUND.
3.1 Culoare
<BODY BGCOLOR=”#FF0000”>Aceasta pagina are fundal rosu.</BODY>
3.2 Imagine
<BODY BACKGROUND="fundal.gif"> Aceasta pagina are o imagine pe fundal.</BODY>
4. IMAGINI
Marcajul <IMG> se foloseşte pentru introducerea unor imagini în documentele HTML. Atribute:
<img src="img3.jpg" border="5" width="350" height="25%">
5. LEGĂTURI (LINKS)
Legăturile se bazează pe marcajul HTML <A> – ancoră (anchor). Acesta permite saltul la o altă resursă sau la o anumită poziţie în cadrul aceluiaşi document. Formatul acestui marcaj este:
<A comandă=”ţintă”>…</A>
unde:
- comandă poate fi:
- ţinta unui link poate fi:
5.1 Legătură către o etichetă (Bookmark)
1. Se defineşte în document poziţia etichetei:
<A NAME=”et1”>Eticheta 1</A>
2. Se inserează acolo unde se doreşte linkul către acea etichetă:
<A HREF=”#et1”>Salt la Eticheta 1</A> <A HREF=”doc2.html#pag2”>Pagina 2 din documentul doc2</A>
5.2 Legătură către o altă resursă Web
Resursa accesată poate fi:
Resursa este identificată printr-o structură URL sub forma:
schema://utilizator:parola@gazdă_Internet:număr_port/cale/până/la/fişier.html?interogare#etichetă
Există următoarele părţi distincte ale acestei sintaxe:
<A HREF=”http://www.yahoo.com”>Yahoo</A> <A HREF=”mailto:user2@example.com”>Trimite mail lui user2</A> <A HREF=”ftp://ftp.adobe.com/free/acrobat/reader.zip”>Acrobat Reader</A> <A HREF=”http://books.google.ro/books?id=rIgzQlU6RgAC&printsec=frontcover&dq=html&hl=en&f=false">HTML: a beginner's guide</A> <A HREF=”http://www.euroqual.pub.ro/sb.htm#download">Download</A>
6. CARACTERE SPECIALE ÎN HTML
Pentru caracterele speciale, inclusiv caracterele “<” şi “>”, limbajul HTML utilizează o sintaxă specială de forma:
&cod;
unde cod poate fi:
Exemplu: Semnul < (“mai mic decât”) se poate introduce într-un document HTML ca:
7. META-INFORMAŢII
Marcajul <META> … </META> furnizează informaţii generale (meta-informaţii) despre un document HTML. Acest marcaj se plasează în secţiunea <HEAD> şi oferă o descriere a conţinutului documentului, informaţii relevante şi utile pentru browsere sau motoare de căutare: autor, descriere, cuvinte cheie, setul de caractere utilizat, limba în care este scrisă pagina, programul utilizat pentru generarea paginii etc. Format:
<META NAME=”…” CONTENT=”…”>
<META HTTP-EQUIV =”…” CONTENT=”…”>
Motoarele de căutare (Search Engines) folosesc o parte din aceste informaţii pentru a indexa şi a ordona paginile Web în funcţie de diverse criterii (limbă, domeniu, cuvinte cheie, relevanţă etc.).
<meta content="numele autorului"> <meta content="nume recenzor, data recenziei"> <meta content="Curs Software birotica"> <meta content="curs, software, birotica, student, facultate, electronica, office"> <meta content="Microsoft FrontPage 4.0"> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"> <meta http-equiv="Content-Language" content="ro"> <meta content="index, nofollow"> <meta http-equiv="expires" content="Mon, 27 Sep 2010 14:30:00 GMT"> <meta content="7 days">
Acest capitol abordează:
Documentele create în principalele programe ale suitei Microsoft Office pot fi criptate sau se poate restricţiona accesul la ele (deschidere, modificare). Meniurile Tools conţine opţiunile folosite pentru securizarea documentelor: Tools -> Options | Security sau Tools -> Protect Document / Protection / Security, în funcţie de programul folosit şi versiunea lui.
Protecţie document
Macrocomenzi (Macro)
Diverse niveluri de securitate pentru executarea macrocomenzilor (secvenţe de cod folosite pentru executarea automată a unor activităţi repetitive); uneori aceste comenzi pot avea acţiuni rău intenţionate, fiind asociate programelor tip virus.
Semnături digitale
Certificatele digitale sunt seturi de date emise de autorităţi de certificare recunoscute prin care se verifică identitatea autorilor macrocomenzilor şi autenticitatea acestora (că sunt de încredere).
Managementul drepturilor asupra informaţiei
Information Rights Management (IRM) este o nouă facilitate apărută în Office 2003. Ea permite specificarea drepturilor pentru persoanele care pot accesa şi utiliza documentele sau mesajele e-mail. IRM (meniul File -> Permission) contribuie la:
Principalele pericole propagate prin mecanismul poştei electronice provin din:
Filtru anti-spam
Există un sistem implementat în Outlook împotriva adreselor e-mail nesigure sau frauduloase (Junk E-mail) cu posibilitatea de a defini liste cu expeditori siguri sau blocaţi, destinatari siguri sau alte criterii (liste de domenii, setul de caractere etc.). Filtrul se bazează pe o analiză complexă a mai multor factori (nume sau adresă expeditor, titlu mesaj, cuvinte cheie, structura mesajului) pentru a determina posibilităţile ca un mesaj e-mail să fie într-adevăr nedorit.
Securizarea mesajelor
Outlook permite securizarea mesajelor trimise sau primite prin:
Stocarea datelor personale
Toate informaţiile din Outlook (e-mail, calendare, date de contact etc.) se stochează într-un fişier de date personale (denumit Personal Folders) aflat implicit pe discul local în fişierul Outlook.pst. Outlook permite criptarea datelor stocate în acest fişier printr-o parolă, compactarea acestuia şi importul/exportul datelor.
Navigarea pe Internet, dar şi utilizarea poştei electronice, sunt două din mecanismele prin care programe rău intenţionate pot intra în calculator şi afecta securitatea acestuia.
Virus
Program ascuns în interiorul unui fişier de sistem (.exe, .dll, …) sau document (.doc, .xls, .ppt, .mdb) sub formă de macrocomandă, care, odată executat sau deschis:
Program malware (Worms, Trojans, Spyware, Adware)
Program de sine stătător care, odată executat, poate avea diverse acţiuni:
Surse de infectare:
Prevenire: