1000 – Abacus
În jurul anului 1000 – primul dispozitiv de numărare – Abacus, originar din Asia, se răspândeşte în Europa
1600 – logaritmii
În jurul anului 1600 – matematicianul scoţian John Napier (1550-1617) descoperă logaritmii şi faptul că înmulţirea şi împărţirea numerelor se pot realiza prin adunarea, respectiv scăderea logaritmilor acelor numere
1622 – rigla de calcul
William Oughtred (matematician englez, (1574-1660) ) inventează rigla de calcul, iniţial având formă circulară. Rigla de calcul a fost folosită în calcule ce nu necesitau precizie matematică foarte mare (era limitată la 3 zecimale)
1623 – prima maşină mecanică de calculat
Wilhelm Schickard (1592 – 1635), om de ştiinţă german, construieşte prima maşina mecanică de calculat
1642 – maşina de calcul Pascaline
Blaise Pascal (1623-1662), matematician şi fizician francez, perfecţionează maşina de calculat a lui Schickard, folosind-o pentru efectuarea unor operaţii simple – adunări şi scăderi. Denumită Pascaline, maşina era în întregime mecanică şi putea să facă numai adunări şi scăderi; ea există şi în ziua de azi (la Zwinger Palace, Dresda)
1834 – prima maşină analitică
Charles Babbage (1792-1871) începe lucrul la prima maşina analitică (“analytical engine“), neterminată până la moartea autorului. Performanţa acestei maşini consta în posibilitatea adunării a două numere de 50 de cifre într-o secundă şi înmulţirea acestora într-un minut.
1848-1854 – Logica Boole
George Boole a realizat că probleme matematice complexe pot fi rezolvate prin reducere la o serie de răspunsuri de tipul “adevărat”/”fals” elaborând teoria denumită logica Boole (sau logica booleană), care lucrează cu aceste două valori. La baza algebrei booleene se afla ecuatia x2 = x; singurele soluţii ale acestei ecuaţii sunt numerele 0 si 1.Logica Boole defineşte un set de operaţii elementare (NOT, AND, OR etc.), cu ajutorul cărora poate fi descrisă orice funcţie.
1889 – prima maşină cu cartele perforate
Dupa ce William Seward Burroughs (1857-1898) inventase maşina de adunat (1888), Herman Hollerith (1860-1929) a rezolvat problemele ridicate de recensământul populaţiei Statelor Unite realizând o maşină cu cartele perforate.
1938
Teza de masterat a lui Claude Shannon a demonstrat cum conceptele lui Boole „TRUE” şi „FALSE” pot fi utilizate pentru a reprezenta funcţionalitatea comutatoarelor din circuitele electronice
1943 – primul calculator electronic, COLOSSUS
Cu ajutorul matematicianului Alan Turing (1912-1954), guvernul britanic a construit la Bletchley Park primul calculator numeric electronic din lume pentru a decodifica sistemul de comunicaţii german codat cu codul Enigma.
1943-1946 – primul computer digital, ENIAC
La Universitatea Pennsilvania, USA, este dat în funcţiune primul computer electronic de uz general – ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Computer), prima maşină cu caracteristicile constructive şi funcţionale ale unui calculator electronic operaţional. Autorii săi au fost John Mauchly şi J. Presper Eckert.
ENIAC executa salturi condiţionate şi era programabil. Programarea se făcea manual prin cuplarea (plugging) cablurilor şi setarea comutatoarelor, iar datele erau introduse pe cartele perforate (punched cards). Programarea calculelor de bază dura între o jumătate de oră şi o zi întreagă. ENIAC cântarea 30t şi consuma 140 KWh. ENIAC era programat prin 6000 de comutatoare multi-poziţionale. În total, ENIAC folosea 18000 tuburi electronice. Maşina a fost terminată în 1946 şi a costat aproximativ 500.000 $.
1944 – MARK I
Howard Aiken împreună cu o echipă de ingineri de la IBM prezintă calculatorul Automatic Sequence Controlled Calculator (ASCC). Cunoscut şi sub numele de Mark I, avea o lungime de 16 metri, 3 metri înălţime, conţinea 800.000 de elemente şi era prevăzut cu 60 de registre pentru constante, 72 de registre de memorie pentru adunare, o unitate pentru înmulţire şi împărţire. Putea efectua operaţii cu 23 de zecimale; executa adunări în 0,3 secunde şi înmulţiri în 3 secunde. Acesta a fost urmat de Mark-II (1948) şi apoi de două maşini cu tuburi electronice, Mark-III (1949) şi Mark-IV (1952). Faţă de EDSAC (1949), care folosea o singură memorie atât pentru instrucţiuni, cât şi pentru date, Mark-III şi Mark-IV aveau memorii separate pentru instrucţiuni şi pentru date.
1945 – schiţa computerului modern de azi, EDVAC
Până la definitivarea proiectului ENIAC, Mauchly şi Eckert încep în 1944 să dezvolte un nou calculator denumit EDVAC (Electronic Discrete Variable Automatic Computer). EDVAC a fost un calculator cu program memorat (program-stored computer). În 1949 computerul este livrat către Ballistics Research Laboratory, dar devine operaţional abia în 1951 după remedierea unor probleme. După diverse upgrade-uri (interfaţă pentru cartele perforate – 1953, adăugare de memorie – 1954, adăugarea unei unităţi de calcul în virgulă mobilă – 1958), EDVAC a funcţionat până în 1961, dovedindu-se a fi un echipament fiabil şi productiv pentru acele vremuri.
1949 – EDSAC
Primul model functional de calculator electronic cu program stocat a fost EDSAC (Electronic Delay Storage Automatic Calculator), construit de Maurice Wilkes la University of Cambridge în 1947 si devenit funcţional în 1949.
1951 – UNIVAC I
UNIVAC (UNIVersal Automatic Computer I) a fost primul calculator comercial realizat în SUA de către Eckert şi Mauchly, inventatorii ENIAC-ului (1946).
1952 - IBM 701
Firma IBM nu a construit calculatoare până în anii 1950. Primul calculator IBM, IBM 701, a fost scos pe piaţă în 1952 şi a fost vândut în 19 exemplare. A fost primul din seria 700/7000 şi primul computer IBM mainframe.
1955 – microprogramarea
Începând cu 1951, Maurice Wilkes a dezvoltat conceptul de “microprogramare”, mecanism ce permitea definirea şi extinderea setului de instrucţiuni de bază al procesorului (astăzi denumit firmware sau microcod).
1964 – IBM System/360
Lansarea computerului System/360, primul din familia de computere IBM de generaţia a treia. În 1964, după o investiţie de 5 miliarde de dolari, IBM a făcut un mare pas înainte când a anunţat calculatorul System/360. Acest sistem însemna o îmbunătăţire a tuturor performanţelor de cel puţin 25 de ori.
1974 – primul microprocesor de uz general, Intel 8080
Primul microprocesor de uz general, denumit 8080, a fost introdus de Intel în 1974, fiind un procesor pe 8-biţi, cu 4500 tranzistori şi putând efectua 200.000 operaţii pe secundă. Alte procesoare din această vreme au fost: Motorola 6800 sau Zilog Z80.
1975 – limbajul Basic 2.0
Bill Gates şi Paul Allen fondează firma Microsoft şi implementează limbajul de programare BASIC 2.0 pe un computer Altair 8800 (creat în 1974 de Ed Roberts) care devine primul limbaj de nivel înalt disponibil pe un calculator personal.
1981 – primul calculator personal (PC)
IBM lansează pe piaţă primul Personal Computer (PC) cu microprocesor pe 16-biţi 8088, memorie ROM BASIC, floppy-disk de 360KB, sistem de operare DOS 1.0, preţ 1365 $. Toate calculatoarele personale ce au fost construite ulterior şi au păstrat arhitectura originală IBM au fost denumite calculatoare compatibile IBM-PC.
1983 – calculatorul IBM XT (Extended Technology)
Calculatorul IBM-XT are hard-disk (10 MB de memorie în 1983 costau 3000$).
1985 – Intel 80386
În 1985 Intel introduce microprocesorul 80386 (primul membru pe 32-biţi din familia 80×86).
1989 – Intel 80486
Intel introduce microprocesorul 80486, ce includea coprocesor matematic.
1992 – Intel Pentium (60 MHz – 300 MHz)
Apar procesoarele Intel Pentium (cu 64-biţi pentru magistrala de memorie), AMD şi Cyrix (procesoare compatibile – „clone”).
1996 – Intel Pentium Pro
1998 – Intel Pentium II (233 MHz – 450 MHz)
1999 – Intel Pentium III (450 MHz – 1.4 GHz)
2000 – Intel Pentium IV (1.3 GHz – 3.8 GHz)