itasistenta blog

Meniu:    Tools -> Options | Custom Lists |

Se pot crea liste particularizate cu texte care se repetă după un anumit model (o anumită ritmicitate), astfel încât să fie uşor de creat, mai ales dacă sunt des utilizate. Elementele introduse în aceste liste pot fi preluate din foaia de lucru sau introduse manual în caseta List entries. Dacă un text dintr-o celulă se regăseşte într-o listă particularizată, Excel va introduce elementele acelei liste atunci când se face umplerea automată (în loc de a repeta textul, aşa cum ar face în lipsa unei liste).

Listele pot fi formate doar din texte sau combinaţii de texte cu cifre (nu doar cifre). Pentru a crea totuşi o listă particularizată de numere există următoarea metodă:

1. Se selectează celulele care vor conţine elementele listei şi se formatează ca fiind de tip Text (Format‑>Cells).
2. Se introduc numerele în celulele respective (avertizarea “Number stored as text” poate fi ignorată)
3. Se defineşte o listă particularizată având ca sursă celulele respective. Dacă într-o celulă se regăseşte un număr din această listă, umplerea automată se va face folosind elementele listei.

Excel conţine implicit câteva liste predefinte formate din lunile anului şi zilele săptămânii, în diverse formate. Ştergerea unei liste particularizate create de utilizatori se face din acelaşi meniu Tools -> Options, tab-ul Custom Lists (listele implicite nu pot fi şterse).

Exemplu:

Creăm o listă particularizată formată din textele: “sda”, “metc”, “ccp”, “be2″, “sb”, “si”. Dacă într-o celulă a foii de lucru introducem textul “be2” şi glisăm indicatorul de umplere, acesta va completa celulele cu următoarele elemente ale listei, în ordinea stabilită (“sb“, “si“, “sda“, …). Dacă lista nu exista, Excel ar fi umplut celulele cu textele “be3“, “be4“, …

Deoarece nu este un program dedicat editării textului, Excel nu permite introducerea prin comenzi directe a unor liste marcate sau numerotate (aşa cum era meniul Bullets and Numbering din Word). Există totuşi următoarele metode de a crea aceste liste:

Liste marcate

- se introduce un simbol prin metodele prezentate în capitolul Inserarea caracterelor speciale (simboluri). Pentru un bullet clasic (simbolul • ) se poate folosi combinaţia de taste Alt+0149 (tastele numerice de pe Numpad) atunci când suntem în modul de editare a celulei (pentru a intra în acest mod de lucru se apasă tasta F2 sau se dă dublu clic pe celulă sau un clic în bara de formule). Alte combinaţii de taste: Alt+1…Alt+9 (tastele de pe Numpad). Pentru alte simboluri se accesează meniul Insert->Symbol (forme des întâlnite ca bullets se află în subseturile Unicode Geometric Shapes sau Miscellaneous Dingbats).
- celula se multiplică în jos, păstrându-se astfel simbolul introdus în celula sursă. Ulterior se introduc textele în fiecare celulă a listei marcate.

După caz, se poate crea o listă numerotată în interiorul unei singure celule: în modul de editare, la sfârşitul rândului se tastează Alt+Enter în loc de Enter, astfel încât cursorul va trece pe următorul rând în cadrul aceleiaşi celule.

O altă metodă de a crea celule cu aspect de listă marcată este formatarea particularizată (meniul Format‑> Cells -> Custom). Dacă în caseta Type se introduce expresia “● @” (fără ghilimele), Excel va introduce automat simbolul ● la începutul fiecărei celule astfel formatată.

Exemplu:

Liste marcate

În coloana A s-a introdus simbolul • în fiecare celulă.

Celula B1 conţine 3 rânduri (la sfârşitul fiecărui rând s-a tastat Alt+Enter); s-a introdus pe fiecare rând simbolul ●

Coloana C a fost formatată particularizat: din meniul Format‑>Cells->Custom s-a ales formatul “♦ @”. Celula C4 conţine textul “elem4″, afişat ca “♦ elem4″.

Liste numerotate

Crearea unei liste numerotate în Excel se poate face prin:

- numerotarea automată, liniară, a celulelor, prin glisarea indicatorului de umplere sau definirea unei serii liniare (meniul Edit->Fill->Series);
- utilizarea unor funcţii de numărare (COUNT, COUNTA) pentru stilul 1,2,3 sau funcţii de text (CHAR) pentru stilul a,b,c;
- particularizarea aspectului celulei (meniul Format‑> Cells -> Custom);
- crearea unor liste particularizate (Custom Lists)

Exemplu:

Liste numerotate

Numerele consecutive din coloana A au fost obţinute trăgând în jos de indicatorul de umplere al domeniului de celule A1:A2 (Excel a numărat automat în continuare).

Coloana C a fost obţinută similar cu coloana A şi în plus s-a particularizat aspectul celulelor (din meniul Format‑>Cells->Custom) cu tipul (Type) “#)”.

În celula E1 s-a introdus textul “a)”, iar în E2 formula =CHAR(CODE(E1)+1), obţinându-se “b)”. S-a glisat apoi în jos indicatorul de umplere al celulei E2, formula fiind aplicată în E3 şi E4 cu ajustarea referinţelor relative.

Coloanele G şi I au fost obţinute prin crearea unor liste particularizate (Custom Lists) care conţin textele “a,b,c,d”, respectiv “i), ii), iii), iv)”. Dezavantajul îl reprezintă limitarea listei la aceste 4 elemente; pentru o listă cu mai multe elemente s-ar relua numerotarea de la primul element al listei.

Meniu:    Insert -> Symbol

Meniul pentru introducerea caracterelor speciale nu este întotdeauna disponibil (de exemplu când se editează o formulă sau când se particularizează aspectul unei celule – meniul Format -> Cells -> Custom). În aceste cazuri, caracterul dorit este întâi copiat în Clipboard, după care se poate lipi (Paste) acolo unde nu este posibilă introducerea lui directă.

Fiecare font are propriile sale simboluri. Printre fonturile des utilizate pentru simbolurile conţinute se numără Symbol, Webdings şi familia de fonturi Wingdings.

Simbolurile pot fi:

• caractere ASCII care nu au o tastă corespondentă pe tastatură – caractere ASCII tipăribile cu codurile 32 – 255 (în zecimal) sau 20 – FF (în hexazecimal);
• caractere Unicode cu codurile hexazecimale între 0020 – FEFC (funcţie de tipul fontului şi caracterele implementate);
• caractere speciale.

ASCII (American Standard Code for Information Interchange) este un sistem de codificare a caracterelor bazat pe ordinea din alfabetul englez. Setul de caractere ASCII (codificat pe 7 biţi) conţine 128 de caractere: litere mari şi mici, cifre, elemente de punctuaţie şi coduri de control. Fiecare caracter este reprezentat de un număr (“codul ASCII“), prin intermediul căruia sistemele de calcul şi alte echipamente de comunicaţie (de exemplu dispozitivele mobile) stochează şi prelucrează informaţia de tip text. Vezi mai multe informaţii în capitolul Standardul ASCII pentru codificarea caracterelor.

Unicode este un format definit de către Unicode Consortium pentru codificarea, stocarea şi interpretarea informaţiilor stocate ca text. Scopul acestui standard este să codifice toate caracterele din toate limbile Pământului. Unicode a fost lansat în 1991 şi este în continuă dezvoltare (în 2011 a apărut versiunea Unicode 6.0). Unicode aduce în plus faţă de Estended ASCII, o plajă foarte largă de posibilităţi de codificare a tuturor caracterelor şi semnelor existente, precum şi spaţii de rezervă pentru dezvoltări ulterioare. Vezi mai multe informaţii în capitolul Standardul Unicode pentru codificarea caracterelor.

Caracterele speciale sunt câteva simboluri tipăribile şi unele caractere cu rol special în editarea textului (caractere netipăribile care ajustează distanţe între cuvinte, controlează despărţirea în silabe şi modul de trecere pe un nou rând).

Alte metode de inserare a unui caracter special (simbol)

În afara comenzii Symbol din meniul Insert există şi alte metode de introducere a unor caractere speciale:

1. Utilizarea unei combinaţii de taste (Shortcut)

Fiecare caracter are un cod exprimat în sistemul de numeraţie zecimal sau hexazecimal. Pentru a introduce un simbol direct în document se utilizează combinaţia de taste:

Alt + codul zecimal al caracterului obţinut prin tastarea cifrelor din Numpad

(Numpad este zona de taste din partea dreaptă a tastaturii – Num Lock trebuie să fie activ).

Câteva exemple de combinaţii de taste:

2. Funcţia Autocorrect

Meniu:    Tools -> AutoCorrect Options

Excel, ca şi alte componente ale suitei de programe Microsoft Office, oferă posibilitatea de corectare a greşelilor de tastare prin definirea unei secvenţe greşite de caractere, frecvent introdusă, şi a unei secvenţe corespondente corecte, care va fi introdusă automat în locul primei secvenţe (autocorecţie). Utilizând aceasta funcţionalitate se poate defini o secvenţă de caractere care să fie automat înlocuită (“corectată”) de un caracter special.

Ca exemple implicit definite în Excel sunt următoarele corespondenţe:

3. Copiere (Copy) şi lipire (Paste)

Meniu:    Edit -> Copy, Edit -> Paste

Clipboard (zona de memorie temporară) poate fi folosită pentru transferul caracterelor speciale nu numai între programe ale suitei Microsoft Office, ci şi între orice aplicaţii executate în sistemul de operare Windows (şi care oferă, evident, funcţii de selectare, copiere şi lipire a textului).

Character Map (Start -> Programs -> Accesories -> System Tools) este aplicaţia Windows dedicată vizualizării fonturilor instalate, căutării caracterelor (inclusiv a celor speciale) pe baza codului Unicode şi transferului acestora spre alte aplicaţii.

Particularizarea formatului unei celule constă în crearea unor stiluri proprii de afişare a datelor prin modificarea modelelor existente sau prin crearea unora absolut noi. În funcţie de limba versiunii de Excel, se pot crea între 200 şi 250 de formate de numere particularizate.

Se pot specifica maxim 4 secţiuni de coduri pentru formatarea numerelor pozitive, negative, a zero-urilor şi a textului, în această ordine (formatarea textului este întotdeauna ultima). Cele 4 secţiuni sunt separate prin punct şi virgulă (“;”). Dacă sunt prezente doar 2 secţiuni, prima este folosită pentru numere pozitive şi zerouri, iar a doua pentru numere negative. Dacă este prezentă o singură secţiune, se va folosit pentru toate numerele. Pentru a sări o secţiune se introduce caracterul “;” din finalul acelei secţiuni.

#,###.00_);[Red](#,###.00);0.00;”text_explicativ”@

Zecimale şi cifre semnificative

Se pot folosi următoarele caractere pentru a formata modul particularizat de afişare a numerelor (cu sau fără zecimale).

Dacă un număr are mai multe cifre în stânga virgulei decât poziţii (simboluri) de substituire, cifrele vor fi afişate. În schimb, dacă numărul de zecimale este mai mare decât poziţiile de substituire specificate în formatul secţiunii, numărul va fi rotunjit.

Exemple:

Separator de mii

Dacă setările regionale (Regional Settings din Control Panel) sunt stabilite pe Engleză, virgula are rol de separator al miilor (iar punctul este separator de zecimale).

Exemple:

Culori

Pentru a seta culoarea pentru un număr pozitiv, negativ, zero sau text, la începutul secţiunii corespunzătoare se plasează între paranteze drepte (“[" şi "]“) numele culorii.

Culorile permise sunt: [Black] [Blue] [Cyan] [Green] [Magenta] [Red] [White] [Yellow]

Exemple:

Formatare condiţională

Este posibilă stabilirea culorilor de afişare în funcţie de îndeplinirea unei condiţii. Condiţia este formată dintr‑un operator de comparare şi un prag, iar specificarea condiţiei se face între paranteze drepte.

Exemple:

O formatare condiţională complexă a unei celule (font, chenare, culori de umplere particularizate în funcţie de îndeplinirea unei condiţii) se face din meniul Format-> Conditional Formatting.

Text şi spaţiere

Pentru a afişa text şi numere în aceeaşi celulă, textul se introduce între ghilimele duble (” “) sau, dacă e un singur caracter, acesta este precedat de backslash (“\”).

Următoarele caractere nu se preced prin semne de citare: $ – + / ( ) : ! ^ & ‘ ~ { } < > = (spaţiu)

Caracterul “@” (at sign sau a rond) introdus în secţiunea de formatare a textului indică locul în care apare (dacă există) informaţia de tip text din celulă.

Caracterul “_” (underscore) adaugă un spaţiu de mărimea unui caracter într-un format de număr. Este utilă introducerea lui pentru a alinia un număr pozitiv cu un număr negativ (introdus între paranteze).

Format particularizat	Număr introdus	Număr afişat
#_);(#)	45 -45

Caracterul “*” (asterisk) repetă următorul caracter din format pentru a umple automat celula, pe toată lăţimea ei.

Afişarea simbolurilor monetare

Este posibilă introducerea simbolurilor monetare în formatul particularizat al numerelor. Simbolurile care nu au corespondentă o tastă se pot introduce prin următoarele metode:

Copiere (Copy) şi lipire (Paste)

Simbolul se poate copia în Clipboard folosind:

• meniul Insert->Symbol din Microsoft Excel;
• alt program al suitei Microsoft Office, de exemplu Word;
• alt program al sistemului de operare Windows, de exemplu Character Map (Accesories->System Tools).

Simbolul se lipeşte apoi în fereastra de particularizare a formatului numărului.

Utilizarea unor combinaţii de taste (Shortcut)

Se poate introduce codul ASCII corespunzător simbolului dorit folosind tasta Alt şi cifrele din Numpad (tastele numerice din dreapta tastaturii, Num Lock trebuie să fie activ):

Vezi mai multe moduri de introducere a unui simbol (caracter special) în capitolul Inserare simbol.

Exemplu:

Aceste moduri particularizate sunt salvate în fiecare registru de lucru Excel. Pentru setări regionale general valabile în Windows se modifică opţiunile din Control Panel, secţiunea Regional Settings.

Afişare ca procent

Se adaugă simbolul procent (“%”) în formatul particularizat al numărului. Există două variante de lucru în afişarea valorii unei celule ca procent:

1. Dacă celula este formatată înainte de introducerea numărului, valoarea acestuia va fi afişată ca procent, aşa cum este introdusă.

Exemplu:

2. Dacă întâi se introduce numărul în celulă şi apoi se particularizează modul de afişare, rezultatul afişat va fi ca procent al numărului existent raportat la valoarea 1.

Exemplu:

Afişare în format ştiinţific

Pentru afişarea în format ştiinţific (Scientific) se adaugă “E+” sau “E-” în codul unei secţiuni.

Exemplu:

Afişare ca dată calendaristică (an, lună, zi)

Se poate particulariza modul de afişare a datelor calendaristice (diverse formate pentru zi, lună şi an) conform următoarelor coduri:

Numele zilelor şi lunilor depinde de setările regionale (Regional Settings din Control Panel).

Exemplu:

Afişare ca timp (oră, minut, secundă)

Se poate particulariza modul de afişare a timpului (diverse formate pentru secundă, minut şi oră) conform următoarelor coduri:

Dacă este prezent indicatorul “AM”, “A”, “PM” sau “P”, ora este formată pe un ceas de 12 ore, unde “AM” sau “A” indică orele de la miezul nopţii până la prânz, iar “PM” sau “P” indică orele de la prânz până la miezul nopţii.

Se pot specifica şi sutimi de secundă: după codul “ss” se introduce o virgulă, apoi cele 2 cifre pentru sutimi de secundă (pentru setări regionale English sutimile de secundă sunt separate de “ss” prin punct).

Exemplu:

Pentru a lucra cu mai mult de 24 de ore se introduce codul “[hh]” (altfel, în caz de depăşire a celor 24 ore, Excel reia numărătoarea de la ora 0).

Pentru a afişa numărul de minute sau secunde trecute de la miezul nopţii se folosesc expresiile [mm], respectiv [ss].

Exemplu:

Minute vs. Month

Codurile “m” şi “mm” vor avea semnificaţia de minut dacă apar imediat după “h” sau “hh” (codul pentru ore) sau imediat înainte de “s” sau “ss” (codul pentru secunde). În toate celelalte cazuri vor fi tratate ca luni (Month).

Formatarea într-o foaie de lucru Excel vizează aspecte la nivelul foii de lucru (Sheet), al liniei (Row), al coloanei (Column) şi al celulei (Cell).

Formatarea celulelor (Cells)

Meniu:    Format -> Cells
Shortcut: Ctrl+1

Formatarea celulelor în Excel se referă la:

• stabilirea modului de vizualizare a datelor (numerice sau text): numeric, financiar, dată şi timp, procentual, fracţie, ştiinţific. text sau particularizat;
• alinierea orizontală şi verticală a datelor, orientarea datelor (orizontală, verticală sau la un unghi ales), îmbinare celule, scindare text;
• proprietăţile textului: font, stil, dimensiune, subliniere, culoare, efecte (text tăiat, exponent, indice);
• chenarul: culoare şi stil;
• culoarea de umplere;
• protejarea celulei la modificări sau la vizualizarea conţinutului.

Formatarea liniei (Row)

Meniu:    Format -> Row

Formatarea liniei în Excel se referă la:

• dimensiunea (înălţimea) liniei introdusă manual sau automat;
• ascunderea/afişarea liniei.

Formatarea coloanei (Column)

Meniu:    Format -> Column

Formatarea coloanei în Excel se referă la:

• dimensiunea (lăţimea) coloanei introdusă manual sau automat;
• ascunderea/afişarea coloanei.

Formatarea foii de lucru (Sheet)

Meniu:    Format -> Sheet

Formatarea foii de lucru în Excel se referă la:

• numele atribuit unei foi de lucru;
• ascunderea/afişarea unei foi de lucru (Hide/Unhide);
• alegerea unui fundal pentru foaia de lucru (Background);
• alegerea unei culori pentru eticheta foii de lucru (Tab Color).

Meniu:    Format -> Cells
Shortcut: Ctrl+1

Fereastra de formatare a celulelor unei foi de lucru Excel cuprinde următoarele capitole (aranjate sub formă de tab-uri):

NUMBER

Tab-ul Number setează opţiuni privind modul de vizualizare (afişare) a datelor. Formatul de număr ales pentru afişare nu afectează valoarea folosită de Excel în calculele matematice. Valoarea dintr-o celulă, efectiv folosită în calcule, apare în bara de formule când celula este selectată. Excel stochează datele numerice şi efectuează calcule cu o precizie de 15 cifre.

General

Afişează datele într-un mod detectat automat (în Excel aceasta este afişarea implicită). Pentru numere de 12 cifre sau mai multe, Excel afişează valorile în format Ştiinţific (Scientific), lucru care se poate schimba dacă se alege categoria Number (vezi mai jos).

12345678901 are 11 cifre şi este afişat în format General

123456789012 are 12 cifre şi este afişat în format Ştiinţific

123456789012345 are 15 cifre: este afişat în format Ştiinţific şi este stocat ca 123456789012345

1234567890123456 are 16 cifre: este afişat în format Ştiinţific şi este stocat ca 1234567890123450

12345678901234567 are 17 cifre: este afişat în format Ştiinţific şi este stocat ca 12345678901234500

Numărul 0,123456789012345 (15 zecimale) va fi folosit ca atare în calcule, însă 0,1234567890123456 (16 zecimale) va fi stocat şi utilizat în formule ca 0,123456789012345.

Number

Formatul numeric permite stabilirea numărului de zecimale şi dacă se utilizează sau nu separatorul miilor (punctul sau virgula, în funcţie de setările regionale din Control Panel).

Currency

Format utilizat în general pentru valori monetare. Se pot alege numărul de zecimale şi simbolul (moneda) – lei, € (euro), $ (US dollar), £ (pound sterling) etc..

Accounting

Utilizat de asemenea pentru valori monetare. Faţă de categoria Currency, aliniază punctul zecimal şi numele valutei afişate.

Date

În funcţie de zona geografică stabilită, modul de afişare a datei calendaristice se poate alege din mai multe formate: zz.ll.aaaa, zz-lll., ll-aaaa etc. Formatul de dată calendaristică se poate particulariza dacă se alege categoria Custom (vezi mai jos). Numărul serial atribuit unei date calendaristice poate fi văzut dacă se alege categoria General pentru acea celulă (altfel celula este afişată ca dată calendaristică, în formatul ales).

Anii introduşi ca 2 cifre au următoarele interpretări implicite în Excel (modificabile din Control Panel -> Regional Settings):

• 00 la 29 – perioada anilor 2000 – 2029 (de exemplu, 01.01.11 înseamnă 1 ianuarie 2011);
• 30 la 99 – perioada anilor 1930 – 1999 (de exemplu, 01.01.80 înseamnă 1 ianuarie 1980).

Time

Similar ca la Date, timpul este afişat în diverse formate, în funcţie de setările regionale: hh:mm, hh:mm:ss, h:mm PM etc. Formatul de timp se poate particulariza dacă se alege categoria Custom (vezi mai jos). Valoarea zecimală a celulei (fracţiunea din timpul scurs de la începutul zilei) poate fi văzută dacă se alege categoria General pentru acea celulă (altfel celula este afişată ca timp, în formatul ales).

Percentage

Afişare ca procent, cu un număr stabilit de zecimale. Simbolul “%” este plasat automat la sfârşitul celulei.

Fraction

Afişare ca fracţie, în diverse formate: 1/4, 21/25, 312/943, 1/2, 2/4, 4/8, 8/16, 3/10, 30/100.

Scientific

Afişează un număr în notaţie exponenţială, prin înlocuirea unei părţi a numărului cu E+n (E – Exponent). Numărul rămas este multiplicat cu 10ⁿ.

De exemplu, numărul va fi scris în format Ştiinţific cu 3 zecimale:.

Text

Informaţia este tratată ca text (chiar dacă sunt date numerice) şi apare aşa cum este introdusă. Dacă o celulă este de tip Text, conţinutul ei poate să înceapă cu caracterele “=”, “+” sau “-” fără ca Excel să considere că acolo urmează o formulă.

Special

Afişează datele numerice în formate predefinte, utile în liste sau baze de date: cod poştal, număr de telefon, număr de asigurare sau cod numeric personal.

Custom

Permite crearea unor stiluri proprii de afişare a datelor prin modificarea modelelor existente sau prin crearea unora absolut noi. În funcţie de limba versiunii de Excel, se pot crea între 200 şi 250 de formate de numere particularizate.

Se pot specifica maxim 4 secţiuni de coduri pentru formatarea numerelor pozitive, negative, a zero-urilor şi a textului, în această ordine (formatarea textului este întotdeauna ultima). Cele 4 secţiuni sunt separate prin punct şi virgulă (“;”). Dacă sunt prezente doar 2 secţiuni, prima este folosită pentru numere pozitive şi zerouri, iar a doua pentru numere negative. Dacă este prezentă o singură secţiune, se va folosit pentru toate numerele. Pentru a sări o secţiune se introduce caracterul “;” din finalul acelei secţiuni.

#,###.00_);[Red](#,###.00);0.00;”text_explicativ”@

Pentru mai multe informaţii vedeţi capitolul Particularizarea formatului unei celule în Microsoft Excel 2003.

Exemplu:

Numărul 1,5562 va fi afişat astfel:

ALIGNMENT

Tab-ul Alignment setează opţiuni privind:

- alinierea textului, care poate fi:

• pe orizontală: General (autodetectată), Left, Center, Right, Fill, Justify, Center Across Selection sau Distributed;
• pe verticală: Top, Center, Bottom, Justify, Distributed;
• indentarea (caseta Indent) – introducerea unui aliniat în funcţie de setările orizontale/verticale, exprimat în multipli de lăţimea unui caracter;

- orientarea textului, care poate fi:

• pe verticală (caracter sub caracter);
• pe orizontală, între 0 grade (implicit) şi ±90 grade;

- modul de apariţie a textului în celulă:

• împărţirea textului pe mai multe linii (Wrap text);
• reducerea aparentă a mărimii fontului, astfel încât textul să încapă în lăţimea coloanei (Shrink to fit);
• îmbinarea a două sau mai multe celule adiacente în una singură (Merge cells). Referinţa la celula îmbinată va fi dată de celula din stânga-sus a zonei iniţiale de celule.

-  ordinea de citire şi aliniere a textului (de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga sau în funcţie de Context).

FONT

Tab-ul Font setează opţiuni privind:

• fontul folosit;
• stilul fontului (Regular, Bold, Italic sau Bold Italic);
• dimensiunea (între 1 şi 1638, depinde de fontul selectat şi imprimanta instalată în sistem);
• sublinierea cu diferite stiluri: linie simplă, dublă sau stil contabil (acoperă toată lăţimea celulei);
• culoarea textului (se poate alege o culoare dintr-o paletă relativ restrânsă, deoarece nu permite alegerea culorii din nuanţe de Red – Green – Blue);
• efecte precum scrierea la exponent/indice (Superscript/Subscript) sau tăierea textului cu o linie orizontală (Strikethrough);
• revenirea la proprietăţile implicite ale fontului, definite în stilul Normal (caseta Normal font).

Proprietăţile fontului se pot stabili unitar la nivelul întregii celule (selecţii de celule), sau individual, doar pentru o parte a textului dintr-o celulă. Pentru acest ultim caz se intră în modul de editare a celulei (cu dublu clic pe celulă, din bara de formule sau cu tasta F2), se selectează textul dorit şi se accesează meniul Format Cells (sau combinaţia de taste Ctrl+1).

BORDER

Tab-ul Border setează opţiuni privind chenarul unei celule sau selecţii de celule. Se pot stabili:

• marginile celulei la care să se aplice chenarul (sus, jos, stânga, dreapta şi/sau pe diagonale);
• stilul liniei;
• culoarea liniei de chenar.

Paleta din care se poate alege culoarea este relativ restrânsă deoarece nu permite alegerea nuanţelor Red – Green – Blue, ci doar o culoare predefinită.

PATTERNS

Tab-ul Patterns setează opţiuni privind:

• culoarea solidă aplicată pentru fundalul (umplerea) unei celule;
• o textură (Pattern) şi culoarea ei, model care se aplică peste culoare solidă.

Paleta din care se poate alege culoarea este relativ restrânsă deoarece nu permite alegerea nuanţelor Red – Green – Blue, ci doar o culoare predefinită.

PROTECTION

Tab-ul Protection setează opţiuni privind protejarea celulei, valabile doar atunci când foaia de lucru (Worksheet) este protejată, cu sau fără parolă. Prin protejarea foii de lucru (din meniul Tools->Protection->Protect Sheet), conţinutul unei celule se poate stabili să fie:

• blocat (Locked) – bifat implicit, dacă o foaie de lucru este protejată, toate celulele sunt blocate la modificare, mutare, redimensionare sau ştergere;
• ascuns (Hidden) – formula dintr-o celulă nu este vizibilă.

Proprietăţile celulelor pot fi modificate doar dacă se elimină protecţia foii de lucru (din meniul Tools->Protection->Unprotect Sheet).

Meniu:  Insert -> Function
Combinaţie de taste: Shift+F3
Buton: Insert Function

Pentru introducerea funcţiilor este recomandată utilizarea ferestrei Insert Function deoarece:

• oferă o listă a funcţiilor implementate în Excel, organizate pe categorii, şi permite alegerea uşoară a funcţiei dorite;
• furnizează detalii despre funcţie, rolul ei şi parametrii necesari;
• facilitează introducerea argumentelor funcţiei şi afişează rezultatele parţiale obţinute, înainte de introducerea efectivă a funcţiei în celulă.

În cazul în care se cunosc funcţiile care trebuie folosite, acestea se pot edita direct în Bara de formule (Formula Bar) sau în celulă. În acest caz, un mesaj informativ (tooltip) prezintă argumentele funcţiei şi asistă utilizatorul la introducerea lor.

Forma generală a unei funcţii este:

nume_funcţie (argument1; argument2; …)

Observaţie: Operatorul de enumerare a argumentelor este virgula (“,” – comma) dacă setările regionale sunt stabilite pe English.

O funcţie are:

nume_funcţie – este un nume unic, compus din două sau mai multe caractere;

argumentx – un argument sau o listă de argumente, introduse într-o ordine predefinită şi care respectă o anumită structură. Argumentele unei funcţii pot fi: constante, referinţe la celule sau domenii de celule, etichete (Label), nume definite (Name), o matrice de celule sau chiar alte funcţii (se pot realiza maxim 7 niveluri imbricate de funcţii).

Există şi funcţii fără argumente – de exemplu, funcţia PI(), care returnează valoarea  constantei pi.

Operanzii care pot fi întâlniţi într-o formulă Excel sunt:
- constante
- referinţe la celule sau domenii de celule
- funcţii

CONSTANTE

Constante numerice

Pot fi numere întregi sau reale, cu sau fără semn (maxim 15 cifre). Numerele pot fi reprezentate cu parte întreagă şi fracţionară (exemplu: 1,234) sau în format ştiinţific, de forma a,bbbE(+/-)cc (exemplu 1,23E+00). Un număr poate conţine şi caracterele speciale:

Data calendaristică şi timp

Formatele de afişare a datei calendaristice şi a timpului se pot particulariza în funcţie de specificul zonei geografice şi de dorinţa utilizatorului. Se pot afişa:
- combinaţii prestabilite de dată, lună şi an (exemple: 01.01.2011, 1-Jan, 1 ianuarie 2011);
- combinaţii prestabilite de oră, minut, secundă (exemple: 10:30, 10:30:15, 10:30 AM);
- combinaţii particularizate de dată calendaristică şi oră (Format -> Cells |Number| -> Custom). Exemplu: dacă formatul celulei este particularizat la “dddd dd.mm.yyyy hh:mm:ss”, valoarea “01.01.2010 15:30″ va fi afişată ca “vineri 01.01.2010 15:30:00″.

Pentru a se putea efectua operaţii cu acest tip de constantă, în formule valorile trebuie afişate între ghilimele duble (“”).

Şiruri de caractere alfanumerice

Litere, cifre, caractere speciale, toate plasate între ghilimele (maxim 256 caractere).

Logice

“TRUE” sau “FALSE” sunt cuvinte rezervate (se scriu ca atare sau pot rezulta din evaluarea unor expresii logice). În formule matematice au semnificaţia de “1″, respectiv “0″.

REFERINŢE LA CELULE SAU DOMENII DE CELULE

Referinţele pot apela celule sau domenii de celule identificate prin cele două stiluri (A1 sau R1C1) sau prin numele lor (Name, dacă le-a fost atribuit un astfel de nume). În formule se pot introduce:

• referinţe la celule din aceeaşi foaie de lucru;
• referinţe 3-D (spre celule din alte foi de lucru);
• referinţe externe (spre celule din alte registre de lucru);
• referinţe la distanţă (spre celule din fişiere ale altor programe de calcul tabelar).

Modul de referinţă poate fi oricare dintre cele 3 disponibile:

• referinţă relativă
• referinţă absolută
• referinţă mixtă

Exemple:

=A1 – referinţă relativă

=Sheet2!A1 – referinţă relativă, 3-D

=MAX(Sheet2!A1:A10) – referinţă relativă, 3-D, la domeniul de celule A1:A10

=SUM([Book1.xls]Sheet2!A1:A10) – referinţă relativă, externă, la domeniul de celule A1:A10

=SUM($A$1,$A$3,$A$5) – referinţă absolută la celulele A1, A3 şi A5

FUNCŢII

Într-o formulă Excel se pot introduce funcţii predefinite sau create de utilizator. Rolul funcţiilor este de a efectua calcule matematice complexe, care nu s-ar putea rezolva prin operatori şi operanzi uzuali. Funcţiile create de utilizator fie realizează calcule care nu sunt acoperite de funcţiile implementate în Excel, fie automatizează acţiuni repetitive (macrocomenzi).

Mai multe informaţii despre funcţii Excel găsiţi în capitolul Funcţii (Functions) în Microsoft Excel 2003.

O formulă poate avea numai un operand (constantă, referinţă sau funcţie).

Exemple:

=10

=A10

=EXP(A10)