Meniu:
Tools -> Macro -> Macros
Tools -> Macro -> Visual Basic Editor
Combinaţie de taste:
Alt+F8
Alt+F11
Din lista de macrocomenzi se poate selecta o macrocomandă pentru a fi editată (cu programul Microsoft Visual Basic Editor).
Meniu:
Tools -> Macro -> Macros
Tools -> Macro -> Visual Basic Editor
Combinaţie de taste:
Alt+F8
Alt+F11
Din lista de macrocomenzi se poate selecta o macrocomandă pentru a fi editată (cu programul Microsoft Visual Basic Editor).
Meniu: Tools -> Macro -> Macros
Combinaţie de taste: Alt+F8
Odată creată, o macrocomandă apare în lista de macrocomenzi, de unde poate fi executată. Un alt mod de executare a unei macrocomenzi este din editorul Visual Basic Editor, dacă se poziţionează cursorul în interiorul codului său (delimitat de Sub … End Sub) şi se apasă butonul Run Sub/UserForm (sau tasta F5) pentru rulare cod.
Meniu:
Tools -> Macro -> Macros
Tools -> Macro -> Visual Basic Editor
Combinaţie de taste:
Alt+F8
Alt+F11
Crearea, editarea, executarea şi depanarea codului VBA (Visual Basic for Applications) în aplicaţiile Microsoft Office se fac cu programul Microsoft Visual Basic Editor.
Deşi nu se restrâng ca domeniu de utilizare la aplicaţiile Office (Word, Excel, Powerpoint, Access, Outlook), proiectele VBA pot fi executate doar din cadrul unor astfel de aplicaţii, ceea ce poate constitui un dezavantaj. Numeroasele componente disponibile permit însă crearea unor aplicaţii complexe, mediul de dezvoltare fiind asemănător pachetului Microsoft Visual Studio (Visual Basic, Visual C).
Interfaţa editorului este complexă, pe lângă componentele grafice uzuale (meniuri, bare de butoane) existând câteva ferestre asociate unor activităţi specifice:
Un proiect (Project) poate conţine:
Meniu: Tools -> Macro -> Record New Macro
Toate acţiunile (taste apăsate, selecţii, clicuri de mouse, alte operaţii) sunt înregistrate şi transformate în cod VBA (Visual Basic for Applications). VBA este o versiune a limbajului Microsoft Visual Basic utilizată pentru programarea aplicaţiilor Windows. VBA este disponibil şi în celelalte aplicaţii ale pachetului Office.
După introducerea numelui macrocomenzii şi documentului în care va fi salvată începe efectiv înregistrarea acţiunilor. Înregistrarea se poate opri temporar (Pause Recording) sau definitiv (Stop Recording). După încheierea înregistrării, macrocomanda devine disponibilă în lista de macrocomenzi.
Înregistrarea macrocomenzilor este o metodă de iniţiere în programarea VBA. După înregistrarea evenimentelor, codul VBA stocat în macrocomandă se poate vizualiza şi edita.
Pentru a automatiza o activitate repetitivă se folosesc macrocomenzile (Macros). O macrocomandă reprezintă o serie de instrucţiuni care acţionează împreună ca o singură comandă, pentru a îndeplini automat o anumită activitate.
Printre utilizările tipice se pot enumera:
O macrocomandă poate fi asociată cu un buton (plasat pe bara de butoane), un meniu sau o combinaţie de taste, pentru a creşte viteza de acces la activităţile des efectuate. Macrocomenzile se stochează de obicei în fişierul şablon Normal.dot (astfel încât să fie disponibile pentru toate documentele bazate pe acest şablon), dar se pot salva şi doar în documentul în care sunt folosite.
Operaţiile cu macrocomenzi sunt:
Odată creată, o macrocomandă apare în lista de macrocomenzi de unde poate fi executată, editată sau copiată între documente.
Obiective:
Macrocomenzi (Macros)
1. Macrocomenzi înregistrate (Record New Macro).
2. Programare în VBA folosind Microsoft Visual Basic Editor.
TEMA
12.1. Creaţi un document nou. Folosind metoda înregistrării macrocomenzilor, creaţi o macrocomandă (denumită usr_fontdim) pe care o veţi salva în documentul curent. Macrocomanda va automatiza următoarele acţiuni:
- aplicarea pentru întregul text din document a proprietăţilor: font Tahoma, dimensiune 10 pt.
12.2. Vizualizaţi lista macrocomenzilor disponibile în document şi identificaţi macrocomanda cu numele usr_fontdim inserată la punctul anterior.
12.3. Vizualizaţi codul macrocomenzii usr_fontdim. Acesta ar trebui să fie de forma:
Sub usr_fontdim() ' ' usr_fontdim Macro ' Selection.WholeStory Selection.Font.Name = "Tahoma" Selection.Font.Size = 10 End Sub
12.4. Deschideţi fişierul sursa.doc şi rulaţi (executaţi) macrocomanda usr_fontdim pe textul existent. Observaţii.
12.5. Creaţi succesiv câte o macrocomandă pe care o veţi salva în fişierul şablon general (Normal.dot), pentru următoarele acţiuni:
Nume macrocomandă | Acţiune |
usr_stilcul | aplicarea pentru întregul text din document a proprietăţilor:
- stil îngroşat (Bold); - culoare roşu (Red). |
usr_centru | aliniere la centru pentru întregul text din document |
usr_2col | formatarea întregului text din document pe 2 coloane (Columns) |
usr_maj | transformarea întregului text din document în majuscule |
Odată creată o macrocomandă, executaţi-o şi observaţi funcţionarea. Vizualizaţi codul în limbaj VBA asociat fiecărei macrocomenzi.
Meniu: Tools->Options |General| Web Options
Dezactivarea caracteristicilor neacceptate de unele browserele Web
Pagina creată poate fi optimizată pentru Internet Explorer (versiunile 3.0, 4.0, 5.0, 6.0 sau ulterioare) sau Netscape Navigator (versiunile 3.0, 4.0 sau ulterioare), existând câteva opţiuni care se pot alege.
Aspectul diferit al paginii vizualizate într-un browser faţă de cea vizualizată în Word poate fi cauzat atât de salvarea fişierului ca HTML filtrat (anumite informaţii despre formatarea paginii sau alinierea obiectelor se pot pierde), cât şi de tipul browserului (care nu cunoaşte sau nu interpretează la fel anumite marcaje sau parametri). În acest ultim caz se poate bifa opţiunea Disable features not supported by these browsers.
Organizarea fişierelor suport
Toate obiectele inserate în document (forme automate, text artistic, organigrame, grafice, ecuaţii etc.) sunt salvate ca imagini (.gif, .jpg sau .png) pentru a putea fi vizualizate în browserul Web. La deschiderea ulterioară a paginii Web pentru editare în Word, obiectele pot fi din nou editate.
Aceste fişiere suport (imagini, fundaluri, obiecte convertite în imagini, scripturi etc.) pot fi stocate într-un folder (denumit numepagina_files) sau se pot salva în acelaşi folder cu pagina Web. Trebuie însă acordată atenţie la copierea paginii pe un alt computer, pentru că toate fişierele specificate în pagină trebuie copiate odată cu pagina propriu-zisă. Exemplu: fişierul pag1.html va avea folder-ul de resurse pag1_files.
Numele lungi pentru fişiere în general nu mai sunt o problemă pentru sistemele de operare moderne (probleme de incompatibilitate apăreau pentru sistemele vechi, tip MS-DOS). O problemă poate apărea însă la numele fişierelor care conţin litere mari sau simboluri specifice unei limbi. Există sisteme de operare (de exemplu Linux) care fac diferenţa între litere mari sau mici (Windows nu face această diferenţă) sau nu pot accesa fişiere care au simboluri speciale în nume. De aceea este recomandabilă evitarea diacriticelor în numele fişierelor şi utilizarea pe cât posibil a literelor mici.
Codificarea paginii
Codificarea determină modul de reprezentare a unui caracter dintr-un fişier HTML, fiind folosită în special pentru reprezentarea caracterelor internaţionale (atât cele specifice unor limbi – è û å č, cât şi seturi întregi de caractere – asiatice, arabe, chirilice etc.).
Exemplu: În fişierul sursă HTML, definirea tipului de codificare se face cu marcajele <meta>. Pentru limba română un posibil exemplu de codificare este:
<meta http-equiv="Content-Language" content="ro"> <meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=windows-1250">
În cazul în care un caracter nu este inclus în codificarea standard a textului, el este stocat conform uneia din variantele:
Exemplu: Simbolul © (copyright) poate fi exprimat în HTML sub una din aceste două forme: © sau ©
Alte setări
Meniu: Insert -> Web Component
Bară de legătură (Link Bar)
Permite navigarea uşoară între paginile Web ale unui site, oferind legături specificate către pagina anterioară, următoare sau către o pagină de start. Pentru a fi funcţională, pagina Web care conţine bara de legătură trebuie plasată într-un server Web care rulează aplicaţiile Microsoft Front Page Server Extensions 2002 sau Microsoft SharePoint Team Services.
Applet Java (Java Applet)
Applet-ul Java este un program scris în limbajul Java, specific programării pe Web, utilizat pentru adăugarea unui caracter dinamic documentului (animaţii, operaţii cu baze de date etc.). Applet-ul Java poate fi stocat în interiorul paginii Web (buna funcţionare a unor tipuri de applet-uri depinde de plasarea în cadrul codului HTML) sau poate fi stocat într-un fişier extern la care se face referire în cadrul paginii Web.
Scripturi Web (Web Scripts)
Sunt coduri scrise în Microsoft Visual Basic Scripting Edition (VB Script) sau JavaScript, utilizate pentru a crea o pagină Web dinamică. Scripturile sunt executate de browserul Web la încărcarea paginii, având ca rezultat afişarea unor informaţii prelucrate, interpretarea unor evenimente care apar pe obiectele din pagină (controale ActiveX) etc.
Unele scripturi sunt dependente de poziţia în structura paginii; dacă sunt mutate în altă parte în pagină, este posibil să nu funcţioneze corect sau să întoarcă erori când sunt încărcate într-un browser Web.
Vezi şi Securitatea scripturilor Web în documente Office Word 2003.
Alte componente Web
Meniu: View -> HTML Source
Aspectul unei pagini Web (textul formatat, imaginile aliniate, alte elemente dintr-o pagină Web) se obţine în urma interpretării de către browser-ul Web a unor marcaje specifice limbajului HTML. Pentru a vizualiza aceste marcaje care stau “în spatele” unei pagini Web (codul sursă al acelei pagini) se foloseşte programul Microsoft Script Editor, integrat în suita Microsoft Office, sau orice alt editor de texte (fişierele în format HTML fiind fişiere de tip text).
Editorul de scripturi (Microsoft Script Editor) este un program complex care permite vizualizarea şi editarea codului HTML al unei pagini Web. Programul permite adăugare sau ştergere cod HTML, modificare scripturi Web, funcţii de depanare (debug). Programul este executat prin comanda View-> HTML Source, activă dacă este deschis un fişier de tip pagină Web.
Textul alternativ (Alternative Text) este asociat obiectelor şi apare când documentul salvat ca pagină Web este încărcat de un browser. Avantajele textului alternativ:
Textul alternativ se introduce din fereastra de proprietăţi (Properties) a unui obiect, la tab-ul Web.