itasistenta blog

Buton: Highlight (bara de butoane Formatting)

Această caracteristică este folosită pentru a evidenţia un text sau un paragraf important în document. Culoarea aleasă pentru evidenţiere va suprascrie un eventual fundal al textului (stabilit din meniul Format->Borders and Shading).

Vizualizarea şi tipărirea fundalului unui text evidenţiat se pot dezactiva din meniul Tools->Options |View| Highlight.

Toate elementele evidenţiate (text, imagini) dintr-un document pot fi găsite rapid folosind funcţia Find (meniul Edit->Find, în care se bifează găsirea textului evidenţiat -  butonul More -> butonul Format -> Highlight).

Meniu:    Format -> Paragraph…

Alinierea unui paragraf poate fi:

- la marginea stângă a paginii (Left);
- la centrul paginii (Center);
- la marginea din dreapta a paginii (Right);
- la ambele margini, stânga şi dreapta (Justify) – această aliniere este făcută prin creşterea distanţelor dintre cuvinte).

Meniu: Format -> Paragraph…

Indentarea unui paragraf reprezintă spaţiul liber lăsat la stânga sau la dreapta paragrafului, faţă de marginea setată a paginii. Se poate seta indentarea:

- doar a primei linii dintr-un paragraf (First Line) – alineatul primei linii este mai mare decât al celorlalte
- doar a corpului paragrafului (Hanging) – indentarea “agăţată” se întâlneşte de exemplu la liste marcate sau numerotate (Bullets and Numbering) când alineatul primei linii este mai mic decât al celorlalte
- pentru întregul paragraf, indentare stânga / dreapta cu anumite valori

Indentările se pot exprima în puncte (pt.), centimetri (cm) sau inch (prescurtări: in sau simbolul ” ) şi pot avea atât valori pozitive, cât şi negative.

Meniu:    Format -> Paragraph…

Spaţierea pe verticală se referă la distanţa dintre rândurile aceluiaşi paragraf sau dintre paragrafe adiacente. Spaţierile se pot indica în puncte (pt) sau cm (cm). Se pot seta:

- spaţierea de linie – distanţa între liniile unui paragraf – poate fi:

- 1 rând (Single) – distanţa e dată de cel mai mare font din fiecare linie plus un mic spaţiu suplimentar
- 1,5 rânduri (1.5 Lines) – de 1,5 ori mai mare ca spaţiul de la 1 rând;
- 2 rânduri (Double) – de 2 ori mai mare ca spaţiul de la 1 rând
- Cel puţin (At Least) – spaţierea minimă cu condiţia ca cel mai mare font din paragraf să fie vizibil; Word măreşte automat spaţiul dintre rânduri dacă se alege un font de dimensiuni mari.
- Exact (Exactly) – spaţiere impusă de utilizator, ce nu poate fi modificată de Word
- Multiplu (Multiple) – spaţiere modificată cu un procentaj specificat (Exemplu: 1,7 va mări spaţierea la 1 rând cu 70%)

- distanţele dintre paragraful curent şi paragraful anterior, respectiv următor

Meniu: Format->Tabs…
Combinaţie de taste: Tab, Ctrl+Tab, Shift+Tab

Tabulatoarele sunt elemente de control al indentării şi alinierii textului dintr-un document. Termenul este importat de la maşinile de dactilografiat unde există un dispozitiv ce permite alinierea textului pe verticală, pe coloane diferite (fără a folosi tasta Spaţiu).

Dacă se apasă tasta Tab, în document se inserează un caracter neprintabil special (tabulator) ce are ca efect mutarea cursorului spre dreapta. Dacă după cursor exista text, acesta va fi deplasat până în noua poziţie, la o distanţă specificată (valoarea implicită pentru un tabulator este 1,27 cm = 0,5 inch).

Meniu:
Format -> Borders and Shading | Borders |
Format -> Borders and Shading | Shading |

Pentru a modifica fundalul sau chenarul unui paragraf, opţiunea Apply to trebuie să fie activată pe Paragraph (paragraful poate fi selectat în prealabil). Ca şi la formatarea la nivel de caracter, aceleaşi modele pentru stilul, culoarea şi grosimea liniei de chenar, precum şi pentru culoarea şi textura fundalului se pot aplica simultan întregului paragraf sau întregii selecţii. Culorile se aleg fie din lista standard, fie se pot indica valorile componentelor de roşu (Red), verde (Green) şi albastru (Blue) din modelul RGB, valori situate între 0 şi 255.

Din fereastra Borders and Shading se pot introduce linii orizontale (Horizontal Line) cu rolul de a separa vizual două zone ale unui document. Butonul Horizontal Line… deschide o fereastră în care sunt prezentate imagini din catalogul Clipart identificate după cuvântul cheie (keyword) “dividers”.

Meniu: Format->Bullets and Numbering…

La începutul unui rând poate exista un marcaj util în crearea unor liste ce conţin diverse enumerări. Marcate cu diverse simboluri sau numerotate în diverse stiluri, listele sunt elemente des întâlnite, prezentând informaţiile într-o manieră clară şi bine organizată. Listele marcate se folosesc de obicei pentru a enumera elemente cu aceeaşi importanţă, fără o anume ierarhie, pe când listele numerotate (mai ales cele multinivel) prezintă elementele structurat, după importanţă.

Listele pot fi:

- marcate (neordonate) fiind utilizate diverse simboluri: • · ■ ▪

- numerotate (ordonate):

• formate simple de numerotare: litere şi cifre arabe sau romane însoţite de punct, paranteze sau alte caractere: a), b), c); A., B., C.; 1), 2), 3); I., II., III.;
• multinivel – de forma 1.a.i., I,A.1., sau alte combinaţii.

Pentru listele marcate şi cele multivel se pot specifica şi imagini ca element de marcare. Fereastra Picture Bullet prezintă imagini extrase din catalogul Clipart şi identificate după cuvântul cheie (keyword) “bullet”. Numeroase opţiuni permit schimbarea marcajului (font, simbol sau imagine), alinierii, distanţelor faţă de text, formatului numărului etc.

Meniu: Insert->Reference->Footnote

Nota de subsol reprezintă un text explicativ asociat unei entităţi (poate fi un cuvânt nou, o noţiune, un citat etc.) care este plasat fie în partea de jos a paginii (Footnote), fie la sfârşitul documentului (Endnote). Legenda este indicată printr-un număr sau simbol aflat la exponent în partea dreaptă a cuvântului la care face referire. Numărarea se poate face continuu sau cu iniţializare la fiecare început de pagină sau secţiune. Se poate alege formatul numerelor (1,2,3; a,b,c; A,B,C; i, ii, iii; I,II,III) şi de la cât începe numărătoarea.

Meniu: Insert->Hyperlink
Shortcut: Ctrl+K

O hiperlegătură (hyperlink) produce la Ctrl+clic de mouse un salt rapid (deschiderea fişierului ţintă, de orice tip, cu programul specific acelui format de fişier) către o destinaţie care poate fi:

• un fişier de pe discul local;
• un fişier amplasat în reţeaua locală (LAN – Local Area Network), într-un folder partajat – “share”;
• un fişier amplasat în Intranet – reţea din interiorul unei organizaţii în care se folosesc tehnologii Internet precum protocoalele HTTP sau FTP pentru:
  • accesarea unor documente, pagini Web sau alte fişiere;
  • partajarea resurselor hardware – de exemplu, o imprimantă wireless – sau software – aplicaţii folosite în comun de mai multe staţii;
• un fişier amplasat pe Internet.

O altă destinaţie posibilă pentru un hyperlink este un marcaj (Bookmark) existent în documentul la care se face saltul; se poate face salt şi în cadrul aceluiaşi document, la o anumit marcaj creat cu comanda Insert‑>Bookmark.

Inserarea şi editarea proprietăţilor unui hyperlink se pot face din fereastra Insert Hyperlink sau prin introducerea câmpului (Field) denumit HYPERLINK. Elementele care descriu un hyperlink sunt:

Calea resursei, indicată prin:

• structura de foldere şi numele fişierului (pentru fişiere de pe calculatorul local), în forma:
  drive:\folder\subfolder\…\file_name
  Dacă există şi spaţii în această structură, trebuie folosite ghilimele duble ” “. Exemplu:
  “C:\My Documents\document1.doc”
• formatul UNC (Universal Naming Convention) pentru fişiere din reţeaua locală, poate fi folosit şi pentru fişiere locale. Forma de introducere:
  \\server\share\file_path
  Exemplu:
  “\\DATA\Shared Docs\Project 1\Vers 3\document2.doc”
• formatul URL (Uniform Resource Locator) pentru accesarea resursei aflate în reţeaua Intranet sau Internet. O formă simplificată de introducere este:
  scheme://domain/path/file_name
  unde se identifică:
  • schema (protocolul) – cele mai folosite sunt http (Hypertext Transfer Protocol) sau ftp (File Transfer Protocol) pentru resurse pe Internet, file pentru fişiere locale şi mailto pentru scrierea unui mesaj de poştă electronică;
  • domeniul (serverul care stochează resursa dorită);
  • calea (structura de foldere sau directoare)
  • numele fişierului (calea şi numele fişierului sunt case sensitive pe servere Linux)
    Exemplu:
    “http://www.example.com/folder 1/subfolder 1/document3.doc”

Marcajul (Bookmark) – indiferent unde ar fi amplasat (local, reţea locală, Intranet/Internet), un document poate avea definite unul sau mai multe marcaje, la care să se facă hyperlink direct (documentul să fie deschis la acea poziţie). Marcajele se introduc din meniul Insert->Bookmark, iar accesarea lor (în cazul documentelor Word) se face astfel:

file_name#bookmark_name

Alte tipuri de fişiere care acceptă marcaje sunt: fişierele Excel (se poate face salt spre o celulă căreia i s-a atribuit anterior un nume) şi fişierele tip pagină Web (format HTML). Fişierele PowerPoint au un mecanism intern de stabilire şi accesare a marcajelor interne sau externe (în cadrul unui fişier Powerpoint se poate face saltul spre un anumit slide sau spre un marcaj dintr-un document Word).

• mesajul apărut pe ecran când este ţinut mouse-ul deasupra hyperlink-ului (sfat ecran sau ScreenTip)
• cadrul (Frame) sau fereastra (Window) în care se va deschide fişierul ţintă – opţiune folosită în lucrul cu pagini Web.

Meniu: Format->Columns…
Buton: Columns (bara de butoane Standard)

Textul poate fi organizat sub formă de coloane, acest mod de aranjare în pagină fiind întâlnit mai ales în publicaţii (ziare, reviste), buletine informative sau broşuri de prezentare cu machete complexe.

Butonul Columns permite crearea rapidă a unui număr de coloane de dimensiuni egale (funcţie de dimensiunile paginii şi orientarea ei); pentru alte opţiuni se foloseşte fereastra de dialog Columns de unde se pot alege:

- diverse formate predefinite (una, două sau trei coloane de lăţimi egale, două coloane de lăţimi diferite);
- numărul de coloane;
- dimensiunile coloanelor şi distanţele dintre ele, exprimate în cm, ” (inch), pt (points);
- prezenţa unei linii verticale de separare între coloane (Line between).

Textul va fi scris până la sfârşitul coloanei, după care se trece pe coloana următoare (din dreapta) de pe aceeaşi pagină. Dacă dorim scrierea textului pe noua coloană fără a se ajunge la finalul coloanei curente se introduce un salt forţat de coloană (Column Break).

Aşezarea textului pe coloane este vizibilă doar în modul Print Layout. Alinierea textului se face ca pentru paragrafe obişnuite.

Aşezarea în pagină a textului pe coloane poate fi obţinută şi prin utilizarea unor:

- celule ale unui tabel;
- casete de text (Text Box) între care există legături – această metodă oferă un control mai strict asupra textului unui articol ce se întinde pe zone multiple de pe pagini diferite.

Deşi metodele prezentate dau rezultate diferite, este important să se aleagă metoda optimă fiecărui caz în parte.